Afecțiunile tiroidiene pot crea probleme atât mamei cât și fetusului pe parcursul sarcinii. Încă nu există un consens în rândul specialiștilor, însă se recomandă efectuarea unor teste de screening pentru hipo- sau hipertiroidism încă din perioada planificării sau imediat după confirmarea sarcinii. Astfel se pot lua la timp măsurile terapeutice necesare asigurării unei bune evoluții a sarcinii, atât pentru mamă, cât și pentru fetus.
Modificări fiziologice în sarcină
În timpul sarcinii au loc numeroase modificări hormonale care pot influența funcția tiroidiană. Principalii hormoni care influențează funcția tiroidiană sunt gonadotropina corionică umană (HCG), hormonul care este detectat în urină prin testul de sarcină – primul hormon care indică prezența sarcinii, și estrogenul, principalul hormon feminin. HCG stimulează secreția de hormoni tiroidieni, determinând scăderea TSH-ului în primul trimestru de sarcină, generând un hipertiroidism subclinic. Estrogenul crește nivelele proteinelor care transportă hormonii tiroidieni în sânge. Cu toate acestea, nivelele de hormoni tiroidieni (T3 și T4) liberi – forma activă a hormonilor – rămân nemodificate.
Pentru fetus, hormonii tiroidieni sunt esențiali dezvoltării organismului. În primele 10-12 săptămâni, fetusul este total dependent de hormonii tiroidieni produși de mamă. La finalul primului trimestru, tiroida fetusului începe să producă hormoni tiroidieni. Totuși, fetusul rămâne dependent pe tot parcursul dezvoltării sale intrauterine de iodul asimilat de mamă din alimentație. Organizația Mondială a Sănătății recomandă un aport de 200 micrograme de iod pe zi pe tot parcursul sarcinii.
Hipertiroidismul în sarcină / hormonii tiroidieni si sarcina
Hipertiroidismul în sarcină are o prevalență de 1 la 1500 de paciente. În majoritatea cazurilor, 80-85%, la baza afecțiunii stă boala Graves-Basedow, o afecțiune autoimună în care organismul produce anticorpi care stimulează tiroida să producă hormoni tiroidieni T3 și T4 în exces. Pe lângă această cauză, nivelele foarte crescute de HCG, pot produce un hipertiroidism tranzitoriu.
Boala Graves-Basedow poate să apară în primul trimestru de sarcină sau să se agraveze la femeile diagnosticate anterior. Pe lângă simptomele tipice acestei afecțiuni (palpitații, agitație, iritabilitate, insomnie, etc.), hipertiroidismul netratat pe timpul sarcinii poate să ducă la naștere prematură sau la pre-eclampsie, o complicație care poate să pună viața mamei în pericol. De asemenea, femeile care prezintă boala Graves-Basedow pe timpul sarcinii prezintă un risc crescut de exacerbare a simptomelor, numită ”furtuna tiroidiană”.
Hipertiroidismul mamei poate afecta și fetusul. Anticorpii produși de organismul mamei pot trece bariera placentară și pot acționa asupra tiroidei fetale ducând la apariția hipertiroidismului fetal sau neonatal. Acest lucru apare relativ rar, atunci când nivelele de anticorpi materni sunt foarte ridicate. La femeile aflate sub tratament medicamentos cu medicație specifică (medicamente antitiroidiene) acest risc apare mai rar deoarece medicamentele pot să treacă și ele bariera placentară și să normalizeze funcția tiridiană și la fetus. Un risc mai mare de afectare a funcției tiroidiene fetale apare la femeile care au fost tratate în trecut pentru boala Graves-Basedow cu iod radioactiv sau au fost strumectomizate. În această situație medicul endocrinolog trebuie informat de prezența sarcinii pentru a lua măsurile terapeutice necesare bunei desfășurări a sarcinii.
În forme ușoare de hipertiroidism se monitorizează atent starea mamei și a fetusului și atâta timp cât ambii se simt bine, nu se intervine medicamentos. În forme cu o simptomatologie evidentă, este nevoie de instituirea unui tratament medicamentos. Scopul tratamentului este menținerea nivelelor de hormoni tiroidieni liberi T3 și T4, cel mult la limita superioară a intervalului fiziologic, utilizând doze minime de antitiroidiene. Terapia medicamentoasă se monitorizează cu atenție pe parcursul sarcinii pentru a se evita instalarea hipotiroidismului matern sau fetal. Boala Graves-Basedow se exacerbează de obicei post-partum, în principal în primele 3 luni după naștere, necesitând monitorizarea funcției tiroidiene și creșterea dozelor de medicamente.
Hipotiroidismul în sarcină / hormonii tiroidieni si sarcina
Cea mai frecventă cauză de hipotiroidism este reprezentată de tiroidita Hashimoto, o afecțiune autoimună. Hipotiroidismul poate să apară în sarcină prin declanșarea tiroiditei Hashimoto, tratament necorespunzător la femeia diagnosticată anterior cu hipotiroidism sau tratament excesiv cu medicație antitiroidiană în hipertiroidism.
Hipotiroidismul în sarcină, nediagnosticat sau netratat poate produce anemie maternă, miopatie, insuficiență cardiacă, pre-eclampsie sau hemoragie postpartum.
Hormonii tiroidieni sunt esențiali dezvoltării fetale, în principal dezvoltării cerebrale. Copiii născuți cu hipotiroidism congenital pot prezenta tulburări cognitive și neurologice grave dacă afecțiunea nu este diagnosticată și tratată imediat după naștere. Din acest motiv, screening-ul neonatal cuprinde obligatoriu dozarea hormonilor tiroidieni.
Hipotiroidismul matern poate duce la tulburări de dezvoltare cerebrală la fetus. Se recomandă efectuarea unui screening la femeile care își doresc o sarcină sau imediat după confirmarea sarcinii, prioritar la femeile care prezintă factori de risc pentru hipotiroidism cum ar fi un istoric familial. De asemenea, la femeile cu hipotiroidism diagnosticat anterior sarcinii, necesarul de hormoni tiroidieni crește pe parcursul sarcinii, ceea ce va necesita creșterea dozei de levotiroxină (T4), hormonul utilizat în tratamentul hipotiroidismului, și monitorizarea periodică a nivelelor de TSH și T4 liber. O atenție crescută trebuie acordată femeii postpartum, când necesarul de levotiroxină poate reveni la nivelul dinainte de sarcină.
Tiroidita postpartum / hormonii tiroidieni si sarcina
Tiroidita postpartum este inflamația tiroidei care apare la femei după naștere. Aceasta se poate manifesta prin tireotoxicoză (nivele crescute de hormoni tiroidieni), urmată de hipotiroidism (nivele scăzute ale hormonilor tiroidieni). Aceasta apare la aproximativ 5-10% dintre femei, însă femeile cu disfuncții tiroidiene anterioare sarcinii sau dezvoltate pe timpul sarcinii prezintă un risc crescut. Tireotoxicoza apare la 1-4 luni postpartum și este caracterizată de simptome cum ar fi: anxietate, insomnie, palpitații, fatigabilitate, scădere în greutate și iritabilitate. Aceste simptome sunt de multe ori atribuite stării ”postpartum” și stresului de a avea un nou născut, în această etapă afecțiunea trecând nediagnosticată. Cel mai frecvent femeile simt că ceva nu este în regulă în faza de hipotiroidism care apare la 4-8 luni după naștere, când apare fatigabilitatea, creșterea în greutate, constipația, uscăciunea pielii, depresia și toleranța scăzută la efort fizic. La majoritatea femeilor, funcția tiroidiană revine la normal într-un interval de 12-18 luni, însă aproximativ 20% dintre femei rămân în faza de hipotiroidism. Atunci când este cazul, ambele faze ale tiroiditei postpartum pot beneficia de pe urma tratamentului medicamentos, ducând la ameliorarea stării pacientei.
