Vara este unul dintre anotimpurile cele mai apreciate de catre copii. Joaca în aer liber este preferata tuturor, iar micii exploratori vor sa se joace în nisip, să atingă frunzele, să rupă firele de iarba sau bineînțeles să se joace cu cățelul sau pisica. Cu siguranță urmează și o înghețată, bineînțeles, după ce se spală pe mâini.
Însă, uneori, starea de bine a celor mici poate fi umbrită de probleme de sănătate, iar intre acestea infecțiile digestive ocupă un loc important. Cel mai adesea infecțiile sunt cauzate de diferite bacterii, precum binecunoscuta E Coli. Cele mai periculoase tipuri sunt reprezentate de E Coli enterohemrogic și respectiv enteroinvaziv.
E. Coli poate duce la o complicație severă – sindromul hemolitic-uremic. În cazul acestuia apar modificări ale trombocitelor și eritrocitelor (celule regăsite în sânge), a căror număr scade. Totodată poate apărea afectarea rinichilor (insuficiența renală) și a sistemului nervos. Infecția cu E.Coli enteroinvaziv poate determina o infecție severă, caracterizată prin scaune diareice cu mucus sau sânge.
Una dintre consecințele pe termen scurt al acestor infectii este deshidratarea iar pe termen lung pot conduce la tulburarea absorbtiei intestinale si la probleme neurologice importante. Din nefericire, incidența infecțiilor de acest tip a crescut în ultimii ani.
În acest articol vei afla care sunt și cum se manifestă infecțiile digestive, care sunt cauzele, cum se transmite infecția, ce complicații pot apărea și ce înseamnă tratamentul infecției. Am inclus și cele mai importante obiceiuri, care, dacă sunt urmate îi pot feri pe copii de neplăceri. La final vei regăsi și câteva lucruri interesante despre flora intestinală.
Ce este sindromul diareic acut sau gastro-enterocolita acută ?
Sindromul diareic acut se definește prin prezența a numeroase scaune cu caracter apos sau semi-consistent, impregnate cu produse patologice -mucus, puroi sau sânge, fiind determinat de infecții digestive produse de bacterii, virusuri sau paraziți.
Cum se manifestă, care sunt semnele și simptomele ?
Cele mai frecvente semne și simptome în infecțiile gastrointestinale sunt următoarele:
- scaunele diareice numeroase, apoase sau semi-consistente cu mucus, puroi sau sânge
- febră
- durerile abdominale (uneori intense cu caracter colicativ, de crampă)
- vărsăturile după ce copilul a mâncat (postprandiale), care adesea nu pot fi oprite
- lipsa poftei de mâncare (inapetența)
- semne de deshidratare acută: paloarea feței, încercănare, pielea și mucoasele (ex.buzele) uscate, somnolența
În infecțiile virale simptomul predominant este adesea febra.
Cauze:
- Dacă în timpul iernii și la începutul primăverii, cea mai frecventă infecție gastro-intestinală la copii este infecția determinată de rotavirus, în timpul verii infecțiile gastro-intestinale sunt cauzate predominat de bacterii.
- Un alt agent infecțios, relativ frecvent incriminat ca și cauză a sindromului diareic acut la copil, după E.Coli, este Salmonella. Infecțiile produse de bacterii care au toxicitate crescută precum Salmonella evoluează ca și toxiinfecții alimentare cu febră și sindrom diareic sever, fiind afecțiuni care impun internarea pacientului pediatric.
- Shigella, agentul care cauzează dizenteria, se transmite prin alimente sau apă contaminate. Boala se manifestă prin febră, dureri abdominale severe și emisia de scaune cu mult mucus și sânge.
- Infecțiile gastro-intestinale parazitare, sau mai bine zis ,,viermișorii’’, sunt cauzate adesea de giardia intestinalis. Giardioza (lambliaza) este o parazitoză intestinală cosmopolită, întâlnită cu precădere la copiii mici. Este contagioasă și are un caracter de colectivitate, fiind favorizata de igiena deficitara. Giardia poate fi gasita de asemenea in apa potabila, apa din piscine si lacuri care pot fi infectate, ceea ce explică incidența crescută a infecției în sezonul estival.
Care sunt principalele căi prin care se transmite infecția ?
- alimente contaminate (legume și fructe nespălate, preparate din carne insuficient prelucrate termic)
- apa contaminată inclusiv din bazinele de înot
- contactul direct cu materiile fecale (scutece murdare, vase de toaletă)
- suprafețe contaminate (jucării, masa de schimbat scutece)
- mâini murdare (copiii se pot infecta când intră în contact cu suprafețe contaminate și ulterior duc mâna la gură, respectiv adulții prin intermediul mâinilor nespălate/contaminate ale persoanelor din industria alimentară, adesea purtători sănătoși, prin nerespectarea măsurilor de igienă și de manipulare a alimentelor). Unele bacterii şi virusuri trăiesc şi 24 de ore pe anumite suprafeţe.
Care sunt complicațiile infecțiilor digestive?
Infecțiile digestive severe conduc adesea și în scurt timp la deshidratare (deshidratare acută), iar pe termen lung, mai ales la sugar și copilul mic, la malabsorbție (absorbția deficitară a nutrienților). Sindromul acut de deshidratare este consecința pierderii bruște a unei cantități mari de apă și electroliți (ex. sodiu) depășind 5-10% din greutatea corpului.
Acesta este o complicație severă la nou-născuți și sugari, deoarece aceștia dețin o cantitate mai mică de apă în organism raporat la greutatea proprie, iar rinichiul (principlul reglator al fluctuațiilor de apă și electroliți din corp) este imatur la această vârstă. Sindroamele de malabsorbție se definesc drept o absorbție deficitară a principiilor alimentare de bază: proteine, calciu, fier, vitamine,etc., având drept consecințe stagnarea în greutate sau deficitul de creștere. În această situație recuperarea este dificilă (reapar frecvent noi episoade de diaree acută prin intoleranța alimentară) și de lungă durată cu consecințe majore asupra procesului de creștere și dezvoltare. Dacă sindromul de malabsorbție apare la sugar și copilul mic, se poate instala carența de vitamina D, cu semne clinice de rahitism (malformații ale oaselor, oase fragile, erupții dentare intarziate etc).
Cum îmi feresc copilul de infecțiile digestive?
Cu toate că aceste infectii pot fi severe, cateva atitudini simple și ușor de urmat pot sa le prevină cu succes.
Principalele măsuri care ne feresc de infecții sunt:
- Spălatul mâinilor
- Spălarea legumelor și a fructelor
- Consumul de apă doar din surse cunoscute
Cum se tratează infecțiile digestive?
- Tratamentul infecțiilor digestive la copii trebuie să cuprindă în primul rând un regim alimentar adecvat vârstei, în funcție de gradul de tolerabilitate individuală, respectiv la sugari formule de lapte praf fără lactoză. Urmatoarea etapă de tratament vizează administrarea de medicamente simptomatice și de săruri minerale care să prevină deshidratarea.
- Tratamentul cu antibiotice respectiv antiparazitare este recomandat după efectuarea coproculturii și a antibiogramei, respectiv examen parazitologic. Acesta se asociază obligatoriu cu probiotice pentru a preveni dezechilibrele florei (disbioza) intestinale.
- Cazurile severe de deshidratare necesită tratament perfuzabil, intravenos, care are ca și scop reechilibrarea hidro-electrolitică. Acesta se efectuează doar în spital.
Bine de știut
Infecțiile digestive repetate și tratamentele antibiotice induc disbioza intestinală. Disbioza reprezintă dezechilibrul între speciile bacteriene protectoare, benefice organismului și speciile bacteriene considerate a fi patogene, dăunătoare, responsabile de îmbolnăviri. Rolul florei intestinale benefice este decisiv nu doar în procesul digestiv şi al asimilării nutrienţilor, ci şi în protecţia întregului organism (imunitate). 70% din sistemul imunitar este reprezentat de tractul digestiv. Când intestinul nostru găzduiește în proportie de 75% bacterii benefice, organismul (sistem digestiv – imunitate – creier) este capabil să mențină acest echilibru, cu atât mai important la copii, aflați în plin proces de creștere și dezvoltare.
Ce trebuie sa faci în cazul unei infecții digestive?
Este indicată o vizită la medicul pediatru, care poate să stabilească severitatea infecției digestive, dacă există riscuri asociate și care totodată va indica tratamentul corect. Este foarte probabil ca un set de analize să fie necesar, mai ales în infecțiile severe. Cel mai adesea acesta include analize de sânge (hemoleucograma, proteina C reactiva, VSH-ul) și analiza scaunului (examen coproparazitologic și antibiograma dacă este cazul).
