Diabetul zaharat – epidemiologie

Diabetul zaharat tip 1

DZ tip 1 reprezintă aproximativ 5-10% din totalul cazurilor de diabet, fiind una din cele mai frecvente boli ale copilului şi adolescentului. S-a constatat o variaţie sezonieră a apariţiei diabetului – în lunile reci ale anului (iarna, toamna, primăvara) s-a observat o creştere a persoanelor diagnosticate. Acest lucru a fost explicat prin sensibilitatea fiecărei persoane la anumiţi factori precipitanţi (infecţii cu scăderea imunităţii). O altă explicaţie ar putea fi necesarul mai mare de insulină secretată de corpul uman în lunile de iarnă.

Vârsta şi sexul sunt alţi parametri care sunt reflectaţi diferit în apariţia diabetului. În primele 6 luni de viaţă incidenţa este extrem de mică. După 9 luni, însă, aceasta crește și cunoaște 3 vârfuri: în jurul vârstei de 2 ani, apoi la 4-6 ani (când are loc intrarea în colectivitate şi implicit expunerea la factori infecţioşi) şi la pubertate (când are loc accentuarea insulinorezistenţei). Sexul nu pare a fi un factor important în apariţia diabetului.

Variaţiile geografice sunt cele mai elocvente aspecte in apariţia DZ tip1. Cel mai mare număr este întâlnit în Europa, apoi America de Nord, America de Sud, iar în Asia este o incidenţă scăzută.

Rasa, etnia sunt alţi factori care influenţează apariţia diabetului. Populaţia albă nehispanică are risc de 1,5 ori mai mare decât afroamericanii sau hispanicii. Imigranţii îşi păstrează riscul de a dezvolta diabet şi în ţara unde se stabilizează. Este interesant însă, la persoanele care au risc scăzut şi imigrează într-o ţară cu risc crescut. În acest caz se atinge incidenţa la nivelul ţării gazdă. Acest lucru ar putea fi explicat prin modificarea factorilor de mediu.

Diabetul zaharat tip 2

DZ tip 2 cuprinde aproximativ 90-95% din totalul persoanelor diagnosticate cu diabet, datele epidemiologice fiind mai numeroase, însă mai puţin exacte, deoarece există multe persoane cu diabet nediagnosticate.

De-a lungul timpului pe glob apariţia diabetului a atins amploarea unei epidemii. Dintre factorii responsabili enumerăm: creşterea speranţei de viaţă globală şi a îmbătrânirii, obezitatea, sedentarismul, stilul de viaţă dezordonat, depistarea precoce a bolii.

Vârsta este cel mai important factor care influenţează apariţia diabetului. Majoritatea studiilor de specialitate afirmă apariţia tulburărilor metabolismului glucidic până la o anumită vârstă, apoi menţinerea în platou urmată de o scădere a incidenţei. Vârsta de 40-45 de ani pare a fi vârful la debutul bolii în ţările în curs de dezvoltare, cum este şi ţara noastră; iar pentru ţările dezvoltate vârsta este de peste 60 ani. Variaţiile de sex, depind în mare măsură de vârstă, etnie, metodă de diagnostic. Îngrijorătoare este însă, creşterea DZ tip 2 în rândul copiilor şi tinerilor, acest lucru fiind pus în seama factorilor de mediu (alimentaţie, inactivitate, boli colaterale).

Geografia indică variaţii extrem de mari între diferite regiuni pe glob. Europa are în general o prevalenţă medie-mică. SUA, în Arizona incidenţa este de 1:2, fiind cea mai mare de pe glob. Asia are şi ea o variaţie destul de largă (între 10 -30%). Africa are incidenţa destul de mică, lucru explicat parţial prin păstrarea unui stil de viaţă tradiţional. Australia are de asemenea o incidenţă mică.

Reşedinţa este un alt factor care influenţează apariţia diabetului, persoanele din mediul urban sunt mai expuse decât cele din mediul rural.

Rasa şi etnia. Incidenţe mai mari au fost întâlnite la hispanici şi afroamericani decât la caucazieni. Emigranţii îşi păstrează sau îşi cresc rata de apariţie a diabetului în funcţie de ţara în care aleg să trăiască.

Greutatea corporală este un alt factor determinant în apariţia diabetului. 80-85% dintre diabetici sunt sau au fost obezi, iar 40-50% dintre obezi sunt diabetici. Există şi o relaţie liniară, cu cât creşte gradul obezităţii şi durata acesteia, cu atât creşte şi incidenţa diabetului.